…

          Mi se mai întâmplă, în momente de pierdere a lucidităţii, să îmbrăţişez aerul cerându-i, nerostit, să suplinească o absenţă. Şi am mai început să cred că absenţa este cel mai greu de suportat dintre blesteme; asta pentru că da, absenţa este un blestem pe care cei care pleacă, fie că vor fie că nu, ni-l aruncă pe umeri pe post de veşmânt strivitor.

          Sunt unii oameni care îşi află striviţi umerii, alţii cărora le este strivit sufletul şi alţii care strivesc în pleoape bucăţi de suflet menite să irige o amintire, ca o încăpăţânare de a menţine veşnic verde un stejar lovit în moalele capului de venirea iernii. Aşa cred, amintirile ne sunt stejarii pe ramurile cărora ne desăvârşim urcuşul înspre nori, pentru că ele ni se împlântă cel mai mult şi mai adânc în suflet dimpreună cu sentimentele pe care le protejează.

         Uneori suntem nevoiţi să îndurăm blestemele aruncate asupra noastră, chiar dacă sunt mai strivitoare decât injuriile şi umilinţele. Până şi eu, eu care pot orice, am învăţat că de unele blesteme este imposibil, nu ai cum să te fereşti. De aceea mi se întâmplă să îmbrăţişez aerul şi apoi să aştept manifestarea reciprocităţii, să mă îmbrăţişeze şi el, ca un intermediar, ca un împuternicit al altcuiva.

         Cel mai greu, totuşi, mai greu decât îmbrăcarea straielor blestemului, este de purtat răzbunarea. Adevărat, eu îmbrăţişez aerul, ca şi cum aş fi oprit pe cineva mereu lângă mine, nu în mine. De parcă ar putea cineva să oprească vreo plecare a altcuiva! Şi totuşi, într-un moment de luciditate precară, sau de vis fără sfârşit mult prea real pentru a fi iluzie, am blestemat şi eu, înapoi, ca o aplicare a legii talionului. “Să mă aştepţi!” aşa am spus, blocând, în acest fel, orice înaintare înspre necunoscuturi mie, pentru că unele suflete sunt construite să nu cunoască singurătatea de celălalt, chiar dacă în succesiuni de clipe se blestemă unul pe celălalt cu absenţe. Cât despre unele aşteptări, oricât ar fi ele de grele, la fel ca şi despărţirile, cândva tot se încheie, şi întotdeauna fericit, cu o îmbrăţişare.