Orice s-ar spune, este greu să fii serios când eşti neserios. În celălalt fel merge mai uşor, pentru că adevărurile mari se spun în glumă. Nici nu ştiu când, prins în faţa unei coli aproape albe, m-am trezit că s-a făcut dimineaţă. Şi eu mă întrebam unde sunt, cine sunt. Pentru că aşa este bine, să te pierzi de tine uneori, doar pentru plăcerea de a te regăsi. Iar eu cel mai bine m-aş regăsi în zori, în nişte braţe anume pe care le vreau eu, lăsând ca din oboseală să nu mai iasă cuvinte, doar diamante. Că vorba cântecului de noapte albă… „Now there’s just paper to heal the sun”
Nevermore 
hehehe 🙂 sunt perfect de acord cu tine …ce frumoase sunt nopțile albe și zorii de zi 🙂
hmm, diamante zici ..sună minunat :)sunt cele mai prețioase dacă le obții așa cum le-ai transmis 😉
Crisa, ultima nu moare decat speranta :)E o bucurie sa fii inteles! 🙂