Gând de vacanţă

Sunt în vacanţă. Mă veţi ierta pentru infuzia de muzică, dar uneori, după ce arzi la mare intensitate ai nevoie să laşi cenuşa să fie purtată de vânt… şi în zborul ei să vadă multe lucruri, multe locuri, mulţi oameni… dar să nu mai vrea să povestească nimic. Unele poveşti te consumă, te lasă într-o stare latentă şi priveşti în stânga şi în dreapta absent, ca şi cum nu ar mai fi nimic de spus. E doar o vacanţă… am senzaţia că atunci când am scris “sfârşit” nu am pus nici un punct. Poveştile, arderile vor continua. Nu am vrut să termin “Nevermore”, îmi era prea dragă arderea, prea m-am ataşat de acea lume. Şi totuşi… a trebuit să o închei. Pentru a face loc arderilor viitoare, lumilor care mă vor atrage în interiorul lor şi îmi vor permite să le trăiesc.

Nu îndrăznesc să mă numesc “scriitor”, nu încă… de aceea nu îndrăznesc nici să declare cu certitudine… ce se întâmplă când scrii? Compui o lume care începe să trăiască în tine, sau închizi ochii şi ajungi într-o lume care îţi permite să o trăieşti? Curând voi afla, sper…