Vorbeam cândva cu cineva, ne contraziceam asupra existenţei lui Moş Crăciun. Problema, însă, nu era argumentul în sine, ci faptul că râdea de noi, ăştia care îl aşteptăm în fiecare an. În definitiv, nu este nimic de râs, atâta timp cât suntem copii este dreptul nostru să credem şi să aşteptăm. Şi, vorba aceea, indiferent de ce anume şi cât pierdem în viaţă, doar atunci când lăsăm copilul din noi să dispară putem spune că am pierdut totul.
Dar să ne punem pe aşteptat…
Rock, matusa!:)
Rock&Roll, matusa… 🙂
pastreaza-ti sufletul de copil zglobiu si Mosul nu te va ocoli!
Un Craciun Fericit, iti doresc!
April, multumesc! Iti doresc si eu unul plin de bucurie… si de zapada (altfel nu se poate)!
ho ho ho, mosu’ se apropie…….., nu trebuie decat sa fim cuminti……….
Oana, m-a anuntat sa ii pun sub brad prajituri si vin… si sa ma gatesc de colinda. Nu a zis nimic de cumintenie… 🙂