Te-apasă greu urâtul… Şi n-ai cui să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?… Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!
Să iubeşti?… Dar pe cine?… Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.
Nevermore 
Frumos
Documentare, versurile sunt, intr-adevar, frumoase. Perspectiva, totusi…
…”te uiti in suflet:nu e nici o urma din ce a fost…si totu-i mic,necazsi fericire.”…
…poezia e faina …dar versurile acestea imi plac cel mai mult…iar viata…daca ar fi o gluma fara haz ar fi dragutz(…cineva din viata mea chiar spune ca nu-i inteleg glumele si nu ma amuz…)…e mai nasol cand realizezi ca este o gluma proasta..
Iulia, eu cred ca daca viata e o gluma conteaza foarte mult modul in care o spunem sau o ascultam. Tine si de noi sa facem gluma sa fie buna…