Te-apasă greu urâtul (Mihail Lermontov)

Te-apasă greu urâtul… Şi n-ai cui să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?… Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!

Să iubeşti?… Dar pe cine?… Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.

Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

Reclame

4 comentarii la “Te-apasă greu urâtul (Mihail Lermontov)

  1. iulia spune:

    …”te uiti in suflet:nu e nici o urma din ce a fost…si totu-i mic,necazsi fericire.”…

    …poezia e faina …dar versurile acestea imi plac cel mai mult…iar viata…daca ar fi o gluma fara haz ar fi dragutz(…cineva din viata mea chiar spune ca nu-i inteleg glumele si nu ma amuz…)…e mai nasol cand realizezi ca este o gluma proasta..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s