Rațiuni și vise

          Coborâsem de pe culmile visului, din grădinile verzi ale Paradisului în mijlocul umanității. Zburasem; zburasem peste hăuri, peste munți, peste ape, cu viteza celui care uită să se mai uite în jos – nu de spaimă că ar putea cădea, ci pentru că lucrul pe care îl urmărește îl urcă, urcă mereu, ridicând, rarefiind atmosfera, ucigând temerile și dezlănțuind visul. Pe vremea în care eram un simplu pesimist aș fi îndrăznit să spun că visul nu este altceva decât o slabă irigare a creierului. Pentru că raționalul nu poate decât să stabilească scopuri, să își impună realizări, dar nu permite să se viseze la ele. Asta este proabil ciudățenia umană, și slăbiciunea trupului, pentru că dacă sângele ar reuși să irige în același timp la aceeași intensitate fiecare venă, fiecare arteră, visul nu ar mai exista. Atunci doar am gândi, am prioritiza, am teoretiza, am stabili și am zbura mai puțin. Ne-am urmări scopurile mergând, alergând, târându-ne, agățându-ne de ele cu unghiile, cu dinții, cu speranța, cu tăria – acea tărie care poate să spună mereu “sunt prea puternic să renunț”; cu tăria aceea care ne-ar turna în trup slăbiciunea – slăbiciunea de a visa. Mi se pare ciudat, uneori, cum nu mai înțeleg nimic din tot ce înseamnă viața. Mi se pare ciudat cum unii se exclud din viață în numele visului și cum alții se exclud din vis în numele vieții. Și mi se mai pare ciudat cum viața și visul ajung, în unele stadii, să se excludă una pe cealaltă, deși sunt voci ridicate care afirmau cu tărie că viața fără vis nu înseamnă nimic.

         Mă gândeam să plec. Mă gândeam să plec din grădinile Paradisului caracterizat de viață veșnică și să mă întorc pe alte culmi, restructurat pe alte baze, mai raționale, mai stabile, pentru că mai mult decât viața, poate să prăbușească visul. Și, plimbându-mă printre oameni ca un răstignit căruia încă nu i se văd rănile, am întrebat în stânga și în dreapta dacă mai crede cineva, și dacă mai crede, în ce. Începeam să mă înspăimânt tot mai mult, și mi se făcea dor de Grădinile mele, de speranțele mele, de vise, de visuri, de dușmanul cel mai cumplit pe care mi l-am putut face vreodată – speranța. Începeam să sper că în siguranța văzduhurilor mele, în singurătatea lor, îmi voi recăpăta puterea de a face minuni. Și luându-mi din nou zborul, mi-am amintit că odată, cu nici nu mai țin minte ce ocazie, un om îmi spusese prin intermediul slovei că preferă nebunia experienței vieții; că viața poate să întristeze, pe când nebunia poate să înveselească. Mi-am luat zborul din nou și abia atunci, făcând-o, mi-am regăsit puterea de a râde.

8 comentarii la “Rațiuni și vise

  1. honeybee spune:

    „Mi se pare ciudat cum unii se exclud din viață în numele visului și cum alții se exclud din vis în numele vieții. Și mi se mai pare ciudat cum viața și visul ajung, în unele stadii, să se excludă una pe cealaltă, deși sunt voci ridicate care afirmau cu tărie că viața fără vis nu înseamnă nimic.”

    Interesanta idee. Oare exista acea cale de mijloc in care sa nu pierzi visul si in acelasi timp sa traiesti la maxima intensitate viata?

    • Nevermore spune:

      Honeybee, in virtutea impulsului optimist as spune ca da. O oarecare doza de pesimism ar spune, insa, ca acest lucru este posibil numai pentru o categorie restransa, aceea a „Alesilor”.🙂

  2. honeybee spune:

    Ales”dupa standardele lumii acesteia? Nu ma maguleste ideea. 🙂

    • Nevermore spune:

      Honeybee, dimpotriva. Conform standardelor acestei lumi individul trebuie modelat, nivelat si inclus in ordinea sociala. „Alesii” sunt mai degraba aceia care, in timp ce isi traiesc visul ajung sa il impace cu realitatea🙂

  3. honeybee spune:

    „Conform standardelor acestei lumi individul trebuie modelat, nivelat si inclus in ordinea sociala.”- as mai adauga – ca sa devina un pion perfect integrat in sistem…
    M-am lasat putin derutata (poate voit) de cuvantul „ales”, pentru ca termenul cumva ma duce cu gandul la desemnare, la o deosebire/selectionare facuta ( de cineva sau de un grup!) dupa anumite criterii prestabilite.

    Se pare ca am deviat putin de la subiectul scrierii…
    SI da, viata fara capacitatea omului de a visa ar fi foarte saraca, searbada… Visul este acela care ne ridica…chiar daca uneori am ingenunchiat in fata realitatii nu tocmai pozitive, satisfacatoare…

    O seara de duminica linistita si un inceput de saptamana cu elan!🙂

    • Nevermore spune:

      Honeybee, un sistem care doreste sa se mentina va cauta sa integreze cat mai multe dintre elementele care il compun. Bineinteles, mereu va fi o opozitie pentru ca este nevoie de un echilibru, dar mereu va exista dorinta si nevoia de nivelare si de integrare. In privinta devierii de la subiect, este un lucru bun! Puterea unui text poate sa stea inclusiv in multitudinea de idei pe care le poate genera. O seara faina!🙂

  4. honeybee spune:

    „Puterea unui text poate sa stea inclusiv in multitudinea de idei pe care le poate genera. ”
    De acord, Nevermore. Ce bine ca mai gandim…🙂

    • Nevermore spune:

      Honeybee, puterea de a gandi ne deosebeste de alte vietuitoare si scanteia de divinitate se manifesta inclusiv prin posibilitatea (sau puterea) de a ne transcrie gandurile din minte pe hartie.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s