Ai grijă…

Ai grijă când umbra îți alunecă noaptea prin razele de lună.

Ai grijă când vântul îți sărută buzele.

Ai grijă când în părul tău se joacă picuri de ploaie sau raze de soare. Și ai grijă când te întinzi pe spate să privești stelele…

Dar mai ales, ai grijă cum mă privești.

Ai grijă cum îmi zâmbești.

Ai grijă cum îți atingi trupul gândindu-te la mine…

                                                                        … dragostea nu e decât o altă fiară. Și mușcă…

8 comentarii la “Ai grijă…

  1. Ai grija cand un suras de fata va apride pe chipul tau nesfarsite curcubee de sarbatoare…

    Ai grija cand insetat vei sorbi lacrima de apa vie ce picura din stanca batuta de ploi si de vant…
    Ai grija cand stelele furisate prin fereastra deschisa isi vor scutura pulberea pe fruntea ta ingandurata….
    Ai grija cand vei asculta prima oara cantecul alb ce se naste in zori pe buzele trandafirilor…
    Ai grija cand visul se sfarma de stropii rotunzi de liniste..

    Ai grija cand in oglinda apelor iti vei intalni seninatatea gandurilor si vei afla ca

    dragostea… dragostea este un inger care dezmiarda sufletul pana la uitarea de sine.

    • Nevermore spune:

      StropiDeSuflet!! De data asta m-ai suparat si iti voi oferi satisfactia unei discutii in contradictoriu. Visul se va sfarama in stropi rotunzi de liniste? Seninatatea gandurilor? In dragoste nu exista asa ceva, pentru ca dragostea este o lupta continua, o furtuna devastatoare incomparabila cu orice urgie a naturii. Iubirea este izvor de viata si de moarte, si nici atunci cand viata ia nastere, nici atunci cand sfarseste, nu este timp pentru liniste. Doar pentru zbucium :).

  2. i.o.flavius spune:

    servus…
    Frumoase indemnuri… 🙂 Iar Def Leppard… Nu/i mai ascultasem de mult…
    toate cele bune!

    • Nevermore spune:

      Ceau, Flavius! Multam fain pentru apreciere. Ma bucur ca atat indemnurile cat si „coloana sonora” ti-au provocat o reactie, cu atat mai mult cu cat a fost una buna. Sper ca incercarile mele viitoare sa fie cel putin la acelasi nivel. O seara faina!

  3. Hi! Nevermore! Tu suparat? Eu sunt suparata fiindca afirmi ca dragostea este o „fiara” care mai si musca ! Pai aia nu mai e dragoste, ci patima, nebunie! In dragostea adevarata, VISUL (inceputul idilei cu temerile inerente) se transforma pe masura ce dragostea devine certitudine, in STROPI ROTUNZI DE LINISTE (clipele de liniste sant perfecte (rotunde)A fi indragostit nu inseamna sa stai tot timpul cu baioneta la picior pandind eventualii monstrii care te pot ataca. Dragostea presupune incredere si ganduri senine, nu ganduri sumbre si temeri: aoleu, daca ma inseala, daca ma minte? Furtuna devastatoare? Eu ii zic cantecul inimii!
    Pot fi si ingaduitoare cu tine, pot admite ca fiecare individ simte iubirea in felul lui; in opinia mea, dragostea aduce extazul pana la uitarea de sine dar nu te distruge (asta fac furtunile devastatoare, urgiile naturii, Nu?). Tu spui ca dragostea inseamna nebunie.De acord, dar o DULCE nebunie, nu o nebunie turbata.Cred ca putem vorbi pe cate 1000 de pagini fiecare si sunt convinsa ca ne vom sustine fiecare punctele de vedere la nesfarsit, opiniile noastre devenind doua linii parale, ba mai am si convingerea ca vom avea fiecare sustinatori, poate chiar in mod egal..
    Pun naframa alba-n varf de bat – fara sa retractez vreun cuvant – si las subiectul deschis pentru cand va fi timp.

    • Nevermore spune:

      Voi accepta armistitiul, StropiDeSuflet. Dar imi voi lua libertatea de a face niste precizari, chiar daca vei considera ca este un atac miselesc :P. Nu ma refer nici la baionete la picior, nici la gelozii! Iubirea nu poate fi linistita… bataile nebune ale inimii cand persoana iubita apare. emotiile de dinaintea aparitiei ei, teama ca nu va mai aparea… Si mai tarziu, timpul insuficient petrecut impreuna, chiar daca poate fi contabilizat in ore, zile, luni, ani… Furtunile trezite de doruri, chiar daca acea persoana lipseste fizic pentru o zi doua… dorinta nestapanita de a o avea in brate, frustrarea de a nu putea… Sunt furtuni, sunt urgii care intr-un fel sau altul te consuma. Imi spui ca dragostea este o dulce nebunie… perfect de acord! Dar pasiunea… nu obsesiile, pasiunea nebuna care te impinge sa te sacrifici pentru celalalt? Acolo nu va fi niciodata liniste. Iubirea este o fiara, o valtoare… si daca nu pasesti cu atentie, cu siguranta iti vei pierde viata.

  4. StropiDeSuflet spune:

    O! Nevermore! Vorbesti de armistitiu si ma provoci, ba chiar cu artileria grea! Ei bine, cum vrei? In sabii sa ne taiem, sau in definiri ale dragostei sa ne infruntam? Fiindca e propunerea mea, iti las avantajul de a alege armele si locul virtual de desfasurare.
    Pana primesc raspunsul imi iau si eu o libertate: aceea de a te tachina si nu are nici o legatura cu duelul propus in cele doua variante , deci voi fi cat pot eu de prozaica: dragostea este asemeni oceanului; adanca si vasta: la suprafata apele tulburi, valuri uriase si devastatoare asemeni iubirilor trecatoare, in adanc, sublimul se asterne netulburat la fel ca dragostea adevarata ce nu poate fi tulburata de nici o forta distructiva.
    La ultima fraza iti raspund (chicotind draceste) printr-un citat, oferindu-ti marea sansa de a te razboi cu Balzac : „Numai in poezie moare omul din dragoste; in viata de toate zilele se consoleaza.”

    • Nevermore spune:

      Voi raspunde acum si voi reveni, eventual, mai tarziu. De acord, iubirea este ca oceanul. Desi in continuare sustin, lipsita de liniste. Furtunile dezlantuite care tulbura fata oceanului nu se manifesta doar la suprafata, ci si in adancuri. Apele tulburi despre care chiar tu vorbesti, sunt astfel datorita nisipului rascolit in adanc… si dragostea in sine ar putea fi considerata o forta distructiva indreptata impotriva unei persoane, a unei personalitati. Daca ai ales sa discutam si pe citate, oricand l-am preferat pe Dickens lui Balzac :). „Sa-ti spun ce este dragostea adevarata. E credinţa oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, incredere si daruire impotriva ta insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi.” Si in pasiunile imense singura consolare a unui suflet zdrobit este linistea oferita la inceput de singuratate si, apoi, de moarte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s